Astrology

Ce este principiul antropic?

Este zona în care fizica a început să-și extindă punctul de vedere materialist deoarece nu mai poate explica universul. Principul antropic este ultima și poate cea mai controversată viziune cosmologică asupra relației dintre univers și ființa umană. Mai exact, astrofizicienii și cosmologii au observat că extrem de multe proprietăți ale universului sunt foarte bine ajustate pentru existența noastră, iar pentru unele dintre ele nici măcar nu li se pot explica valorile. Un exemplu celebru este valoarea constantei cosmologice introdusă de Albert Einstein în știință. Fizicienii din ramura cuantică au prezis o valoare inițială a acesteia foarte departe de adevăr, mai exact înmulțită cu 1 urmat de 120 de zerouri mai mare.

Astfel s-a pus întrebarea: cum de este universul atât de potrivit pentru noi? Principiul antropic răspunde: pentru că este necesar, altfel nu ar exista observatori care să cunoască universul, eveniment care iată îl realizezi chiar acum citind aceste rânduri.

Pentru a înțeleg mai mult vom face puțină istorie.

Geocentrismul

Pe baza unor paragrafe din biblie cum ar fi cele din geneză și acesta: „Opreşte-te, Soare, asupra Gabaonului, Şi tu, lună, asupra văii Aialonului! Şi Soarele s-a oprit, şi Luna şi-a întrerupt mersul...“ omenirea a crezut că Terra este în centrul universului, univers care se rotește în jurul ei și ea este singura care adăpostește viața, adică Dumnezeu de-a făcut doar pe noi, aici în mijlocul lumii.

Principiul copernican

Nicolas Copernicus a propus pentru prima oară sistemul heliocentric, dar a făcut-o indirect prin scrierile sale pe care a lăsat să fie publicate abia după decesul său, care a avut loc în 1543, pentru a nu fi persecutat.

Mai târziu în 1609 Galileo Galilei a folosit telescopul său înbunătățit (prima versiune fusese inventată cu un an în urmă de către olandezi) pentru a privi cerul. În urma observațiilor astronomice a constatat că Terra și celelalte planete din sistem gravitează de fapt în jurul Soarelui, adică sistemul într-adevăr este heliocentric. Galileo însă nu a tăcut, fapt pentru care biserica l-a acuzat de erezie și chiar a fost închis. Așa a apărut principiul Copernican, care oarecum a degradat natura umană, luându-i locul privilegiat.

Centrul galactic

Apoi Isaac Newton a expus în anul 1687 legea gravitației universale care afirmă că lunile lui Jupiter descoperite de Galileo rămân pe orbită datorită aceleiași forțe care face ca obiectele să cadă la sol aici pe Pământ și oriune în univers este aceeași forță care se fapt menține și sistemul nostru Solar împreună cu toate celelalte în jurul centrului galactic.

Principiul cosmologic

Newton a stabilit că privind cosmosul la o scară suficient de mare, ceea ce noi observăm este un model care se repetă oriunde în spațiu și prezintă aceleași proprietăți indiferent de direcție, adică universul este omogen și isotropic. După teoria relativității a lui Albert Einstein nu se mai consideră că universul are un centru. Acesta este principiul cosmologic. Mai nou, mai nonconformist, se afirmă deasemenea că modelul pe care-l putem observa este nu doar oriunde în univers, ci și infinit de mare și infinit de mic, unul în interiorul altuia, adică universul este un imens fractal. Deci principiul cosmologic implică posibilitatea existenței vieții în alte locuri din univers unde ambianța noastră se repetă. S-a raportat că doar în Calea Lactee sunt 11 miliarde de planete asemănătoare Terrei care gravitează în jurul unui Soare asemănător celui pe care-l vedem ziua.

Principiul antropic

Însă știința a avansat și s-a observat că viața, așa cum o știm noi, este mult mai sensibilă și numărul de condiții pe care le impune este substanțial mai mare decât s-a crezut inițial. În același timp, aici pe Pământ atât de multe variabile au exact valoarea necesară vieții încât într-o anumită măsură suntem totuși privilegiați. Deci condițiile acestei planete sunt EXTREM de rare dacă avem în vedere toate detaliile. O sansă la ... pentru a găsi o altă planetă care să dezvolte conștiință. Prin urmare universul nu este chiar atât de omogen. Și oamenii inteligenți au început să se întrebe cum de este universul așa de precis ajustat pentru noi.

Branton Carter a prezentat această nouă viziune asupra lumii în care trăim.Deși poziția noastră nu este centrală, timpul și spațiul în care ne aflăm este totuși special, a afirmat el în anul 1973. Astfel principiul antropic susține că ambianța în care trăiește omul este așa cum este deoarece dacă ar fi fost altfel, noi observatorii acestei lumi nu am mai fi fost aici și acum să observăm această lume. Cu alte cuvinte, faptul ca noi existăm limitează caracteristicile universului (sau macar zonei din univers în care suntem) la valorile necesare existenței noastre. Adică axarea se face asupra noastră, iar mediul înconjurător este studiat pornind de la primisa că el ne satisface nevoile. Existăm, deci universul ne servește. Pentru cei inițiați, observați că acest principiu coincide cu jocul yin-yang în manifestare, în care energia sau natura învăluie și animă conștiința sau spiritul care se află în centru, energia fiind controlată de conștiință.

    Carter a expus două variante: principiul antropic slab (PAS) și principiul antropic tare (PAT).
  • Cel slab implică necesitatea de a recunoaște poziția noastră în timp și spațiu ca fiind privilegiată datorită faptului că ea este compatibilă cu noi, observatorii ei.
  • Cel tare spune că universul trebuie să fie de așa natură (cu toate variabilele și constantele sale fundamentale) încât în el să creeze observatori la un moment dat. Precum spunea Descartes cogito ergo mundus talis est.

    Note:
  • Observăm că de fapt Carter nu a considerat ființa umană ca fiind necesară. Orice conștiință care este capabilă să observe inteligent universul constată că ambianța îi asigură tot ce are nevoie pentru existența sa. Numele antropic (în greacă anthropos înseamnă om) a fost pus oarecum greșit, iar Carter a regretat aceasta.
  • Citatul latin din PAT care se traduce de aceea cred că lumea este astfel, are rolul de a preciza că acel trebuie este de fapt o deducție din realitate. Existăm, deci universul trebuie să fie de așa ... Carter nu a prezentat varianta unui univers care nu are încotro decât să ne dezvolte pe noi.
  • Totuși propune ceva radical, el lasă posibilă existența mai multor lumi (foarte multe sau nenumărate) care sunt diferite între ele, și care formează un multivers, iar noi existăm în aceea cu care suntem compatibili. Această viziune este luată în vedere de către cosmologi pentru că oferă o soluție logică. Multiversul nu este ajustat pentru noi în mod special, ci are o multitudine de lumi diferite, iar noi ne aflăm în acea care ni se potrivește excelent datorită selecției naturale.

Principiul antropic cosmologic

    Lucrurile au devenit mai interesante în 1986 când principiul a fost extins de către John Barrow și Frank Tipler.
  • Ei au redefinit PAS astfel: valorile observate pentru mărimile fizice și cosmologice probabil nu sunt egale, dar ele iau valori impuse de necesitatea de a exista zone în care viața bazată pe elementul carbon poate evolua și pe necesitatea ca universul să aibă vârsta suficient de mare pentru a fi făcut deja aceasta.
  • Iar PAT sună astfel: universul trebuie să aibă proprietățile necesare pentru ca viața să apară în cadrul lui la un moment dat.

    Note:
  • Partea cu elementul carbon este logică deoarece el având valență mare (adică 4) este necesar pentru a forma materie complexă așa cum este corpul nostru fizic.
  • Cât despre PAT, nici Carter nu a fost scutit de critici, dar viziunea lui Barrow și Tipler chiar are puțină susținere din partea comunității științifice, întrucât ei spun că universul nu are încotro, existența noastră este o condiție pentru el.
    La rândul său PAT este elaborat astfel:
  • Există un singur univers, iar el a fost proiectat în mod inteligent cu scopul de a fi posibilă apariția și dezvoltarea observatorilor, sau;
  • Observatorii sunt necesari pentru ca universul să poată exista.

    Note:
  • Prima afirmație este ceva foarte asemănător cu varianta designului inteligent, creaționismul. Evident creatorul nu poate fi observat sau măsurat, deci Dumnezeu Tatăl nu este prezent în ecuație, însă căutarea inteligenței care a făcut universul continuă;
  • A doua afirmație se bazează pe fenomene din fizica cuantică. Voi intra foarte puțin în detalii. Thomas Young a realizat în 1801 un experiment în care o placă opacă este perforată de două ori, cele două orificii fiind foarte aproape unul de celălalt. În spate plăcii se află un ecran, iar în față o sursă de lumină. Atunci când lumina trece prin cele două deschizături, ecranul detectează benzi de interferență. Prezența acestora dovedește că lumina este de natură energetică și că ea se deplasează în unde electromagnetice. Apoi Albert Einstein a explicat în anul 1905 fenomenul photoelectric în urma căruia lumina s-a dovedit a fi de natură materială deasemenea, ea călătorind și sub formă de particule. Până aici încă există logică. Și apa este formată atomi care împreună pot forma valuri, adică unde. Tehnologia a avansat și s-a putut repeta experimentul lui Young cu o sursă de lumină care emite câte un foton o data. Ce credeți că s-a observat? După o perioadă de timp benzile de interferență erau prezente! Sursa de fotoni, deschizătura pe unde treceau fotonii și locul unde ajungeau fotonii pe ecran nu erau puncte coliniare nici atunci când se eliberau fotoni individuali!!! Dar asta nu e tot. Dacă în dreptul fiecărei deschizături se plasa câte un detector pentru a vedea pe unde trec fotonii, benzile de interferență dispăreau. Lumina devine în acest caz doar de natură corpusculară și ea se deplasează acum doar sub formă de particule, fotoni. Deasemenea s-au făcut experimente cu electroni, atomi, chiar si cu molecule (cea mai mare 810 de atomi), același rezultat. Prin urmare universul este de natură energetică și materială în același timp, este într-o superpoziție (adică își manifestă toate posibilitățile în același timp), iar acțiunea de a-l observa îi reduce fenomenele la cele de natură materială și îl face să se manifeste doar într-o singură formă. Deci concluzionăm că observatorii sunt absolut necesari universului concret.

Barrow și Tipler aduc o nouă viziune și asupra posibilității de a exista mai multe lumi: este necesar un multivers nu doar pentru noi, ci pentru ca însăși lumea noastră să existe. Această afirmație se bazează tot pe fizica cuantică. Să revenim la experimentul celor 2 orificii. Explicația de mai sus cu universul într-o superpoziție se numește interpretarea de la Copenhaga. O altă explicație este existența mai multor lumi. Multiversul se despică în mai multe universuri atunci când fotonul are de ales mai multe rute și avem o lume pentru fotonul care trece prin orificiul a și o lume pentru fotonul care trece prin orificiul b. Astfel universul nostru este unul din nenumăratele lumi care sunt deja și care vor continua să apară, câte una pentru fiecare posibil rezultat al tuturor evenimentelor cuantice care vor avea loc.


Barrow și Tipler încheie cu principiul antropic final (PAF): procesarea inteligentă a informației trebuie să apară în univers și odată ce apare nu va mai dispărea.
Pe lângă argumente științifice, Barrow și Tipler recunosc că PAF se bazează și pe bun simț, adică ar fi și păcat să avem un univers care ne este consacrat, dar impasibil față de eventuala noastră extincție.


Alte variante

Universul unic

Este susținut de vechea teorie a întregului conform căreia cele 4 forțe ale universului împreună cu toate aspectele sale pot fi unificate și în felul acesta se dovedește că din punct de vedere fizic universul nu poate fi altfel; el fiind în echilibru doar așa cum este acum. Albert Einstein s-a întrebat dacă Dumnezeu atunci când a creat lumea a avut de ales din mai multe posibilități și a încercat să demonstreze că răspunsul este nu. Mulți alții au încercat, dar nu s-a descoperit o teorie a întregului, însă se caută și dacă se descoperă va fi sfărșitul principiului antropic.

Universul fals

Este o variantă a designului inteligent care susține că trăim într-o realitate virtuală. Filmului The Matrix are la bază această ipoteză. Argumentele sunt de natură metafizică. Atunci când comparăm starea de trezie cu cea onirică observăm că visele sunt o realitate virtuală. Ei bine, cei care au experimentat stări de moarte clinică sau decorporalizări afirmă că la rândul ei starea de veghe este falsă în comparație cu cea astrală. Pe lângă parapsihologie, este și filozofia hindusă unde se consideră că întregul univers este o iluzie (în sanskrită MAYA) în comparație cu realitatea divină (cea a Creatorului) către care aspiră orice religie.

Un exemplu

Am studiat în detaliu doar situația Lunii. Se știe la ora actuală că viața pe Pământ ar fi fost primitivă ... va urma