Astrology

Karma și liberul arbitru

Karma

Este un termen generic pentru efectele acțiunilor noastre din trecutul apropiat și îndepărtat (viețile anterioare). Popular i se mai spune soartă, dar această exprimare ne trimite cu gândul la ceva implacabil. Karma, defapt toată creația este matematică. Dacă ne confruntăm cu o karmă nefastă, cu alte cuvinte dacă fructele acțiunilor noastre rele într-un anumit domeniu au o anumită valoare negativă, atunci acțiunile noastre benefice, chiar dacă generează karmă cu valoare pozitivă, ele nu vor avea rezultatele scontate decât după ce însumarea celor două variabile (faptele rele și faptele bune) depășește valoarea zero. Adică mai întâi compensăm negativul și apoi avem rezultatele pozitive.

Tipuri de karmă

Lecțiile karmice

Existența karmei este motivul pentru care în mod inexorabil trebuie să ne întoarcem din nou și din nou pe Pământ pentru a primi ceea ce merităm. Inițial noi suntem lipsiți de experiență. Curioși, vrem să încercăm și aceasta și aceea. Experimentăm. Facem fapte bune și fapte rele. Apoi revenim pe Pămănt pentru a culege ce am semănat. Conștiința noastră nu leagă ușor cauza de efect mai ales dacă suntem la început de drum, dar lecția primită ne rămâne în subconștient. Totalitatea experiențelor din subconștient pe care le purtăm dintr-o existență în alta se numește bun simț. În felul acesta dobândim cunoașterea binelui și a răului. Fiți siguri că numai atunci când am acționat și ne-am primit răsplata știm despre ceva dacă este frumos sau urăt. Dacă bunul simț ne îndeamnă să nu fumăm atunci sigur că în viețile anterioare am fumat și am suferit, iar acum avem cunoaștere, iar abținerea de la sine (din subconștient, adică automat). Dacă altceva ne îndeamnă la crimă și dăm curs sigur că a venit timpul să experimentăm cum este să iei viața cuiva. Dacă nu avem mustrări de conștiință înseamnă că nu avem nici experiență. Dacă ne mustră conștiința avem și ceva experiență. Dacă doar simțim impulsul, dar nu-i dăm curs avem multă experiență, dar nu suficientă. Dacă suntem liberi de orice influență violentă înseamnă că avem o vastă experiență, iar acest aspect este deocamdată închis. Sigur noi cei care citim aceste rânduri am trecut demult prin primele două faze.Am enumerat toate etapele pentru a înțelege cum decurge evoluția.

Așa este și cu banii pe care atunci când îi avem drept scop realizăm mai devreme sau mai târziu că nu aduc fericirea și multe alte dorințe pe care ni le-am îndeplinit, nu ne-au dus undeva anume, ci doar ne-a menținut într-un cerc. După foarte multe existențe acumulăm o experiență vastă și ne plictisim de cele lumești pentru că deja ne-am jucat destul. Ne orientăm catre spiritualitate și căutăm adevărata libertate.

Liberul arbitru

Este ceea ce exercităm atunci când karma ne duce într-o direcție, dar noi acționăm contrar și ajungem chiar să ne schimbăm destinul. Tot ceea ce curge, ce vine de la sine, ce ne este servit, toate acțiunile pe care le facem pentru că ne sunt familiare, toate evenimentele cărora le dăm curs din obișnuință sau se petrec în afara controlului nostru, etc. este karmă, iar restul este liber arbitru. Se vede treaba că dacă viața este ușoară, liberul arbitru este mai mult o forță latentă. Adeseori, abia atunci când ne doare ceva ne aducem aminte de el și-l exercităm.

Jocul dintre karmă și liberul arbitru

Jocul este foarte simplu, e care pe care. Am urmărit să-l reprezint grafic în poza din header. Astrele simbolizează karma, iar Soarele este simbolul voinței noastre care atunci când este suficient de puternică ne permite exercitarea liberului arbitru adică să fim deasupra oricărei condiționări karmice.


    Să dăm exemple:
  • Din lipsă de experiență sau ignoranță cum vreți să-i spuneți, cutărică alege existențe la rând să se manifeste dizarmonios într-o anumită direcție și acum obiceiul lui a somatizat o afecțiune fizică. Dacă nu face ceva moartea este iminentă. În cazul în care este boboc, va spune asta-mi este soarta, deci va lua o decizie fatală, va da curs karmei. Cauza există și va fi obligat în mod inexorabil să revină pe Pământ cu o sănătate subredă încă de mic copil. Dacă familia este tradiționalistă va spune probabil în mod cretin uite păcatele lui străbunicu, iau picat la copilul nostru inocent în cap și va începe un tratament medical. Acesta acționează numai asupra fizicului și a efectelor, deci temporar. Mai devreme sau mai târziu se va întoarce la tratament și se va învârti în cerc până elimină cauza. Acest proces se poate întinde mai multe existențe. În timp el începe să-și pună întrebări, le pune și altora, primește sfaturi înțelepte și de nevoie începe munca asupra propriei persoane. Abia acum își exercită liberul arbitru. Este o muncă dificilă pentru că trebuie să lupte contra obișnuințelor vechi. Efectiv trebuie să devină un alt om. Este o activitate conștiență asupra subconștientului. Foarte important de precizat voința și încrederea în sine, care sunt doua calități esențiale, cresc pe măsură ce apar rezultate. În final, datorită acțiunilor opuse cauza este eliminată. Karma negativă a fost neutralizată prin karmă de aceeași natură, dar opusă ca orientare. Eroului nostru îi va rămâne lecția în subconștient și de acum încolo bunul simț îl va ajuta să evite mai ușor acea greșeală, dar nu va fi invulnerabil în fața ispitei. El poate să experimenteze încă o dată tot circul, doar știm cu toții că adeseori dăm cu capul de mai multe ori până învățăm ceva, dar de această dată trece mai repede prin toate etapele.
  • Un alt exemplu, să zicem că o fată moștenește o afacere de familie, dar din cauza delăsării nu are succes și dă faliment. Karma sa de lene a împiedicat-o să beneficieze de o karmă profesională bună. Sigur, pentru aceasta va trebui să se descurce altfel. De nevoie va depăși lenea prin experiențe diverse, adeseori neplacute deoarece această planetă este una de repetenți. Eforturile (liberul arbitru) de a ieși cu bine din situații dificile (karma) o vor face responsabilă. Până la urmă va avea propria firmă și se va bucura de libertate profesională. Bunul simț o va îndemna să muncească, căci nimic nu pică din cer, iar norocul și-l face omul prin trudă.

Cât liber arbitru avem?

Prin observare asupra propriei mele persoane am constatat o folosire foarte mică a liberului arbitru, fapt care mă face să cred că există o legătură strânsă între folosirea lui și a capacității neuronale. Adică poate mai mult de 90% din deciziile noastre sunt defapt luate automat de karmă. Pentru exercitarea liberului arbitru este necesar un efort al conștiinței, care implică trăirea în momentul prezent. Deci să nu credem că suntem liberi în timp ce mintea ne zboară la amintiri sau visăm la viitor. Această uitare de sine sinonimă cu somnul conștiinței, care este lipsa de controlului mental este exact karma. Cu cât mintea este mai scufundată în gânduri pe care chiar să vrem și tot nu le putem stopa câteva zeci de secunde, cu atât suntem mai adormiți și mai slabi în liber arbitru. Tocmai de aceea în multe tradiții spirituale și în psihologie se pune accent pe respirația făcută conștient. Este o cale de eliberare din lanțurile karmei.

Încotro ne îndreptăm?

Am înțeles până acum că atunci când nu mai avem karmă de experimentat, reîntoarcerea pe Pământ nu mai este obligatorie.

Aceasta echivalează cu starea de mântuire din creștinism. Atingerea nivelului karmă-fizică-zero presupune doi factori:

Încetarea generării de karmă nouă

În primul rând este necesară o stare de detașare exemplară în acțiune. În Bhagavad Gita, Krishna îl lămurește pe Arjuna și totodată pe noi despre această posibilitate.

    Se pare că la baza karmei sunt:
  • Dorinţa
  • Simţul proprietăţii
  • Și simţul eului

Cele 3 aspecte nu sunt chiar distincte, mai mult interdependente. Dacă unul este transcens suntem oarecum eliberaţi şi de celelalte două. Trebuie doar să înţelegem cum stă treaba şi dacă suntem atenţi ne eliberăm spontan cu totul.

Şi eliberarea de karma veche

    Care se poate produce în 3 feluri:
  • Inconştient - prin experimentare
  • Conştient - prin compensare
  • Supraconştient - prin absolvire

Prima posibilitate se referă la experienţele pe care imensa masă a umanităţii le are în viaţa de zi cu zi. Fiecare are ceea ce merită. Dacă ar fi să comparăm evoluţia cu deplasarea de la periferia unui cerc către centru, în această etapă mişcarea se realizează în spirală. Şi chiar dacă am făcut o acţiune şi culegem o reacţiune care nu ne convine, asta nu înseamnă că nu vom repeta greşeala şi atunci înseamnă că defapt ne rotim în cerc fără să ne apropiem de centru. Este o etapă în care experimentăm tot ce am făcut şi învăţăm gradat să devenim mai buni. Este cea mai lentă pentru că practic suntem în aşteptarea roadelor să le primim de la viaţă. Fiinţa cu inteligenţă spirituală poate face conexiuni şi observă că nimic nu este întâmplător. Cea inconştientă consideră că totul este hazard.

A doua posibilitate presupune maturitate spirituală. Este ca şi cum am merge pe o rază către centrul cercului. Este mai rapidă pentru că acum venim noi în întâmpinarea karmei prin acţiuni specifice pentru a o anula chiar înainte să vină timpul experimentării ei. Practic trebuie să devenim conştienţi ce fel de karmă avem şi apoi să facem acţiuni compensatorii. Aceasta este chiar exercitarea liberului arbitru. Putem să aflăm detalii despre karma noastră apelând la astrologie, clarvăzători, dar şi fiind atenţi la propria noastră viaţă. Fiecare dintre noi am observat că adesea experimentăm din nou şi din nou aceleaşi evenimente. Dacă nu înţelegem de ce se întâmplă aşa şi ce este de făcut putem apela la un prieten mai destupat la minte, la un preot sau călugăr recomandat, la un parapsiholog ... pentru a ne ajuta. Oricum voi urmării să expun pe site care anume acţiuni sunt de natură să compenseze fiece tip de karmă, voi răspunde la întrebări şi dacă este cazul ne putem întâlni.

A treia modalitate este un caz mai special şi mai rar. Aici deja suntem angrenaţi pe o cale spirituală şi avem un maestru spiritual. Dacă ar fi să păstrăm analogia cu cercul, această acţiune prin care ne este preluată karma prin iertare Divină este precum teleportarea instantanee către centrul cercului. Practic este acea vorbă din popor care spune că noi facem un pas către Dumnezeu şi El face 10 paşi către noi. Trebuie să înţelegem că ceea ce ne desparte de comuniunea cu Dumnezeu Tatăl este karma. Atunci când noi facem acţiuni compensatorii pentru a ne elibera de karmă şi în acelaşi timp ne rugăm la Dumnezeu, sigur că ne putem aştepta la rezultate mai rapide tocmai pentru că suntem iertaţi, adică suntem absolviţi de karmă. Este o formă de evoluţie instantanee. Tocmai de aceea în marea majoritate a religiilor se pune accent pe atotputernicia lui Dumnezeu şi că fără El nu se poate. Un exemplu magistral în această direcţie este marele sacrificiu pe care Iisus Hristos l-a făcut acum două milenii.


Aşadar după toate aceste experienţe suntem în sfârşit liberi şi putem rămâne la drepta Tatălui fără nici o obligaţie, condiţie sau limitare. Acesta este sfărşitul drumului către care ne îndreptăm cu toţii care aspirăm la mai bine şi de care se îndepărtează cei care nu urmăresc evoluţia.

Preluarea de karmă

Este un fenomen care ţine foarte mult de o combinaţie lună-neptun, adică mediumitate. Atunci când ajutăm pe cineva cu multă milă şi ne sacrificăm cu naivitate, mai ales atunci când punem suflet în ceea ce facem şi ne implicăm egotic, ne putem aştepta să-i preluăm karma nefastă persoanei respective. De cele mai multe ori nu este bine să facem aceasta deoarece fiinţa respectivă are nişte lecţii de învăţat de care noi o scutim temporar. Ea îşi va face în scurt timp altă karmă şi se va opri abia atunci când experimentează efectele acţiunilor sale, deci ajutorul nostru este doar o amânare a inevitabilului. Atunci când cel sau cea care primeşte ajutorul nostru fizic sau energetic, nici măcar nu-l merită, ne putem aştepta la stări de vlăguire, gol lăuntric, devitalizare, letargie, depresie, rău general... Aceasta se întâmplă deoarece nu dăruie nimic în schimb, nici fizic, nici energetic. Deci tranzacţia este total dezavantajoasă. Dacă fiinţa respectivă este chiar avidă de ajutorul nostru atunci avem de-a face cu o stare de vampirizare.Dacă ea şi-a învăţat lecţia, dar încă mai are karmă de experimentat, atunci ajutorul nostru este uman, iar starea ei de recunoştinţă va duce la o formă de reciprocitate, din nou fizică sau energetică.Ce mai înțeleaptă soluție este folosirea discernământului pentru a oferi ajutorul doar atunci când vrea Dumnezeu, dacă respectiva ființă se caiește, iar noi să nu avem interese. Într-o astfel de situație devenim un instrument prin care Creatorul nostru se manifestă și suntem martorii uluiți de ceea ce se petrece. Evident energia Divină ne tranzitează și resimțim expansiune, fortă, trezirea sufletului... Sigur, în acest ultim caz karma celui ajutat este preluată chiar de Dumnezeu și nici noi nu ne facem karmă pentru ajutorul nostru deoarece este Tatăl cel care acționează, prin noi.